INTRODUCERE
Evaluarea riscurilor ghidează alocarea optimă a resurselor limitate disponibile pentru etapele de gestionare a riscului de dezastru.
Prin identificarea și evaluarea probabilității și a consecințelor evenimentelor potențial dezastruoase, evaluarea riscurilor oferă baza pentru prioritizarea investițiilor în reducerea riscului de dezastre, îmbunătățirea capacităților de gestionare a situațiilor de urgență și elaborarea strategiilor de protecție financiară într-o manieră adaptată condițiilor, nevoilor și preferințelor
specifice. O evaluare globală a riscurilor ia în considerare întreaga gamă de evenimente potențiale în caz de catastrofe și factorii și incertitudinile care stau la baza acestora. Depozitele de date privind riscurile, expunerile, vulnerabilitățile și pierderile sporesc acuratețea evaluării riscurilor, contribuind la măsuri mai eficiente de prevenire, pregătire și gestionare a dezastrelor.
Cazul Deepwater Horizon
In data de 20 aprilie 2010, platforma petroliera Deepwater Horizon a British Petroleum din Golful Mexic a suferit o explozie care a provocat o explozie masivă si care a ucis 11 muncitori și a rănit alte zeci. A fost cea mai mare deversare de petrol din largul coastelor americane din istorie SUA. Directorul executiv a fost forțat să demisioneze și compania a pierdut peste 25 miliarde de dolari. Studiul de caz Deepwater Horizon prezintă necesitatea de a examina deficiențele în gestionarea riscurilor, pregătirea și răspunsul la criză si a scos la iveala consecintele comunicărilor slabe in situatie de criza și managementul ineficient al crizei. Fapt si mai grav, doar cu cinci ani înainte de incidentul de la Deepwater, în martie 2005, o explozie la rafinăria BP Texas City a ucis 15 lucrători și a rănit alte 180 de persoane. Raportul final de anchetă a concluzionat că dezastrul a fost cauzat de “deficiențe organizatorice și de siguranță la toate nivelurile Corporației BP”. Semne de avertizare cu privire la un posibil dezastru au fost prezente timp de mai mulți ani, însă oficialii companiei nu au intervenit în mod eficient pentru a preveni acest dezastru.
1. GESTIONAREA
Domeniu de aplicare, obiective, definiții și metodologie
• Adoptarea unei abordări cuprinzătoare și a tuturor riscurilor pentru evaluarea riscului de dezastru
• Definirea și comunicarea obiectivelor
• Acordul asupra definițiilor termenilor și metodologiei de bază
Transparență și responsabilitate
• Promovarea transparenței metodologiei pentru evaluarea riscurilor
• Dezvăluirea surselor de date, informații și opinii ale experților
• Stabilirea unor mecanisme de raportare interne și externe
Gestionarea pe mai multe niveluri
• Identificarea și implicarea grupurilor cheie în evaluarea riscurilor
• Desemnarea unei autorități care să coordoneze o evaluare a riscurilor, să asigure coordonarea între structuri și mecanismele de consultare
• Identificarea clară a responsabililor cu efectuarea evaluărilor de risc și stabilirea unui proces de coordonare
• Asigurarea unei capacități adecvate pentru a sprijini programele de formare în utilizarea metodologiei de evaluare a riscurilor la zi și în perspectivă și asigurarea resurselor adecvate
2. ANALIZA RISCULUI
Identificarea și analiza riscurilor
• Identificarea și analizarea caracteristicilor evenimentelor (“pericole”) care ar putea avea un impact semnificativ, advers sau disruptiv
• Generarea unei serii de scenarii de pericol și determinarea probabilității lor
• Colectarea și difuzarea datelor privind pericolele în formate standardizate
Vulnerabilitatea și analiza impactului
• Identificarea personalului și activităților expuse la risc
• Identificarea și analizarea factorilor care fac ca personalul, activele și activitățile expuse să fie afectate
• Estimarea impactului potențial al pericolelor
• Stabilirea stocurilor bazate pe localizare a personalului și a activelor expuse și a infrastructurilor care reduc expunerea și vulnerabilitatea
Evaluarea riscurilor
• Pe baza analizelor de pericol, expunere și vulnerabilitate
• Rezultatele documentelor și evaluarea nivelului de incertitudine
Monitorizarea și reevaluarea riscului
• Monitorizarea pericolelor și amenințărilor în timp si actualizarea datele necesare
• Actualizarea periodică a evaluării riscurilor, inclusiv identificarea îmbunătățirilor în guvernanța evaluării riscurilor și a calității datelor
• Identificarea riscurilor emergente și a viitoarelor potențiale riscuri pe termen lung
3. COMUNICAREA RISCURILOR
Comunicare internă și externă
• să comunice efectiv rezultatele evaluării riscurilor și să le utilizeze pentru a informa factorii de decizie
Strategii de conștientizare
• Implementarea strategiilor de comunicare pentru educarea angajatilor cu privire la pericole și amenințări, promovarea dezvoltării unei “culturi a riscurilor” și furnizarea de îndrumări cu privire la ceea ce pot face pentru a se pregăti pentru riscurile majore
Instrumente pentru interpretarea analizei de risc
• Documentarea și furnizarea informațiilor privind pericolele și riscurile într-un format ușor de citit, cum ar fi informațiile cartografiate privind pericolele sau riscurile pentru o zonă definită sau ca o matrice de risc sau o curbă de risc care prezintă eventualele evenimente, probabilitatea lor și impactul așteptat
4. ANALIZA DE IMPACT
Evaluarea impactului
• Efectuarea unor evaluări de impact structurate și coerente pentru evenimentele dezastrelor și reevaluarea evaluării riscurilor, inclusiv identificarea oricăror deficiențe în datele, analizele și riscurile legate de risc, expunere și vulnerabilitate, precum și în ceea ce privește gestionarea riscurilor
Cuantificare
• Colectarea și difuzarea datelor privind pierderile economice, pierderile financiare asigurate și neasigurate și alte efecte în caz de dezastre
• Colectarea și diseminarea datelor coerente privind cheltuielile post-dezastru
• Actualizarea datelor privind pericolele, expunerile și vulnerabilitățile
5. IMPLICAȚIILE REZULTATELOR DE EVALUARE A RISCURILOR
• Folosirea rezultatelor analizei riscurilor pentru stabilirea priorităților și luarea decizii cu privire la riscurile care trebuie acceptate, prevenite, reduse sau transferate.
MANAGEMENTUL DE SECURITATE
Managementul securităţii este elaborarea şi aplicarea practicilor conceptuale care asigură cadrul de lucru pentru ca toate aspectele managementului riscurilor de securitate să funcţioneze atât individual cât si organizaţional. Managementul securitatăţii asigură cadrul adecvat de lucru pentru specialistul în managementul riscurilor de securitate si oferă sprijin factorilor de decizie pentru asocierea resurselor şi metodelor de gestionare a riscurilor în raport cu ameninţările identificate.
Managementul securităţii include managementul riscului, analiza ameninţărilor, procurarea informaţiilor, cercetarea/investigarea împrejurărilor, comportamentelor sau procedurilor şi măsuri administrative pentru gestionarea situaţiilor, mijloacelor şi resurselor.
Abordarea sistemică a managementului de securitate, numit adesea şi managementul riscurilor, este o caracteristică definitorie a politicii unei entităţi de prevenire şi combatere a accidentelor majore prin coordonarea unitară şi permanentă a activităţilor de prevenire şi gestionare a situaţiilor de urgenţă.
Managementul de securitate asigură cooperarea permanentă a entităţii cu structurile operative specializate ale autorităţilor publice de stat, atât în scop preventiv, cât şi în acţiunile şi intervenţiile specifice, în caz de necesitate.
Natura, complexitatea şi amploarea accidentelor majore impun planificarea şi desfăşurarea activităţilor de prevenire şi a celor de lichidare, neutralizare sau limitare a lor şi a consecinţelor lor în cadrul unui sistem de conducere şi coordonare unic, respectiv în cadrul Sistemului de Management al Securităţii obiectivului.
SISTEMUL DE MANAGEMENT AL SECURITĂŢII
Sistemul de Management al Securitatii (SMS) cuprinde acea parte a sistemului general de management, care include structura organizatorică, responsabilităţile, procedurile şi resursele necesare elaborării şi aplicării politicii de prevenire a accidentelor majore.
El se instituie la toate nivele de conducere şi executive din cadrul unei entităţi, incluzând şi activităţile desfăşurate de contractorii şi subcontractorii care operează pe amplasament.
SMS trebuie să reflecte în mod real managementul securităţii entităţii şi să fie structurat astfel încât să poată fi aplicat cu uşurinţă tuturor celor care îşi desfăşoară activitatea pe amplasamentul acesteia.
PLANIFICAREA DE PREVENIRE ŞI INTERVENŢIE ÎMPOTRIVA ACCIDENTELOR MAJORE
Pentru ca să-şi poată îndeplini rolul şi misiunile, structura de securitate a entităţii trebuie să dispună de un cadru de planificare şi execuţie flexibil, integrat şi conformat politicii entităţii de prevenire a accidentelor majore, capabil să sincronizeze cu exigenţele şi acţiunile specializate ale fiecărei categorii de forţe publice de intervenţie, în proceduri operaţionale standard, multifuncţionale.
Planificarea apărării entităţii împotriva accidentelor majore şi a altor categorii de accidente de securitate este o activitate complexă, prin care se stabilesc obiectivele generale ale entităţii, principiile şi normele procedurale de prevenire şi acţiune împotriva riscurilor de orice natură la adresa securităţii, precum şi volumul, structura şi modul de alocare a resurselor umane, tehnico-materiale şi financiare necesare.
Activitatea de planificare de securitate se organizează conform prevederilor legislaţiei române şi europene în domeniu – H.G. 804/2007, privind controlul asupra pericolelor de accident major în care sunt implicate substanţe periculoase, Legea 333/2003, privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor, Legea 319/2006, privind securitatea şi sănătatea în munca, Legea 307/2006, privind apărarea împotriva incediilor, ordonanţele guvernamentale şi alte reglementări specifice privitoare la protecţia mediului şi Directiva 82/1996 a Consiliului Europei (Directiva Seveso II), referitoare la controlul accidentelor majore, cu modificările şi completările aduse de Directiva 105/2003/CE.
ØLa nivel operaţional, planificarea activităţilor de prevenire şi intervenţie cuprinde:
a) iniţierea planificării: stabilirea scopurilor şi obiectivelor; recunoaşterea caracteristicilor amplasamentului, a vulnerabilităţilor sale fizice, tehnice sau umane; identificarea direcţiilor principale de prevenţie şi acţiune; însuşirea misiunii; stabilirea principalelor elemente necesare planificării acţiunilor preventive şi de intervenţie rezultate din analiza situaţiei existente şi elaborarea documentaţiei specifice;
b) orientarea personalului implicat în planificarea şi executarea acţiunilor preventive şi de intervenţie şi transmiterea dispoziţiilor preliminare;
c) elaborarea concepţiei: stabilirea etapelor şi zonelor de intervenţie, în funcţie de evoluţia probabilă a situaţiilor de risc; definirea obiectivelor (niveluri, acţiuni, termene); crearea de scenarii pe baza acţiunilor de dezvoltare, a premiselor referitoare la condiţiile viitoare; selectarea cursului optim de acţiune şi stabilirea dispozitivului de intervenţie; luarea deciziei şi precizarea/transmiterea acesteia la structurile proprii şi spre cele de cooperare;
d) elaborarea planului acţiunii: stabilirea forţelor şi mijloacelor de prevenţie şi acţiune ale entităţii; organizarea sistemului de comunicaţii şi informatică; identificarea şi planificarea elementelor de cooperare; planificarea logisticii; determinarea locului şi rolului fiecărei structure în raport cu obiectivele preconizate; elaborarea documentelor necesare întocmirii planificării acţiunilor (program de măsuri, plan de muncă, de intervenţie si de acţiune, fişe operative), aplicarea planului şi evaluarea rezultatelor; e) actualizarea periodică a planului de prevenire şi intervenţie, în scopul reluării ciclului de pregătire, prevenţie şi acţiune.
e) actualizarea periodică a planului de prevenire şi intervenţie, în scopul reluării ciclului de pregătire, prevenţie şi acţiune.
POLITICA DE PREVENIRE A ACCIDENTELOR MAJORE
Politica de prevenire a accidentelor majore reprezintă un ansamblu integrat de activităţi specifice, măsuri şi sarcini organizatorice, tehnice şi operaţionale, planificate, organizate şi realizate în scopul prevenirii şi reducerii riscurilor de securitate de orice natură la adresa entităţii şi mediului, înlăturării operative a urmărilor acestora şi asigurării condiţiilor continuării activităţilor curente.
Politica de prevenire a accidentelor majore are caracter permanent şi este o componentă inseparabilă a Sistemului de Management al Securităţii.
Politica de prevenire şi acţiune a accidentelor majore acoperă, în principal, următoarele aspecte:
1. ORGANIZARE ŞI PERSONAL – stabilirea rolurilor şi responsabilităţilor personalului. Pregătirea personalului şi asigurarea pregătirii specifice, inclusiv în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea muncii.
2. IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA PERICOLELOR MAJORE – adoptarea şi implementarea procedurilor pentru cunoaşterea şi recunoaşterea sistematică a pericolelor majore rezultate din operarea normală şi anormală a amplasamentului, precum şi evaluarea probabilităţii şi severităţii lor;
3. CONTROLUL OPERAŢIONAL – adoptarea şi implementarea de proceduri şi instrucţiuni pentru operarea în siguranţă a instalaţiilor, proceselor, echipamentelor, inclusiv pentru activitatea de mentenanţă, precum şi pentru oprirea lor temporară;
4. MANAGEMENTUL PENTRU MODERNIZARE – adoptarea şi instituirea procedurilor pentru planificarea modernizărilor sau designului noilor instalaţii, procese sau facilităţi de stocare;
5. PLANIFICAREA PENTRU SITUAŢII DE URGENŢĂ – adoptarea şi instituirea procedurilor pentru identificarea situaţiilor de risc previzibile prin analiza sistematică, pregătirea, testarea şi revizuirea planurilor de prevenire şi intervenţie, astfel încât să răspundă unor astfel de situaţii şi să ofere pregătire specifică personalului implicat. Această pregătire trebuie să se facă cu tot personalul de pe amplasament, inclusiv cu subcontractorii;
6. MONITORIZAREA PERFORMANŢEI – adoptarea şi instituirea procedurilor pentru evaluarea continuă a îndeplinirii obiectivelor stabilite prin politica de prevenire a accidentelor majore şi prin sistemul de management al securităţii stabilite de titular, precum şi adoptarea şi stabilirea mecanismelor de investigare şi a acţiunilor corective în caz de neconformare. Procedurile trebuie să acopere sistemul operatorului de raportare a accidentelor majore pentru evenimentele de tip avarie/incident, în special cele care indică eşecul măsurilor de prevenire, precum şi investigaţiile şi acţiunile întreprinse pe baza experienţei astfel acumulate;
7. AUDIT ŞI REVIZUIRE – adoptarea şi introducerea procedurilor de evaluare sistematică periodică, a politicii de prevenire a accidentelor majore, precum şi a oportunităţii şi eficienţei sistemului de management al securităţii; revizuirea documentată a performanţei politicii şi a sistemului de management al securităţii, precum şi actualizarea acestuia se fac de către conducerea admnistrativă.
IDENTIFICAREA ŞI EVALUAREA PERICOLELOR MAJORE (ANALIZA DE RISC)
Politica de prevenire a accidentelor include proceduri de identificare şi evaluare a pericolelor majore, de adoptare a măsurilor de reducere a riscurilor de securitate, precum şi de asigurare a integrităţii sau menţinerii fizice şi funcţionale a entităţii.
Identificarea şi evaluarea pericolelor majore trebuie privite din punct de vedere al probabilităţii şi al magnitudinii pe care acestea le pot avea, în condiţii normale şi de avarie, precum şi pentru fiecare etapă de existenţă a amplasamentului.
Analiza de risc va fi executată folosind tehnici cantitative şi calitative iar frecvenţa erorilor, accidentelor sau incidentelor de securitate poate fi preluată din lucrări şi/sau din studii statistice sau din experienţa proprie a entităţii.
Identificarea şi evaluarea pericolelor majore presupune:
• Analiza factorilor interesaţi
• Analiza situaţiei actuale
• Analiza obiectivelor şi strategiilor politicii entităţii de prevenire şi acţiune
Scenariile şi simulările manifestării principalelor riscuri sau evenimente de securitate identificate sau anticipate vor fi estimate utilizând modele recunoscute sau utilizate în domeniu. Rezultatele obţinute devin necesare în:
· Întocmirea planului de prevenire a accidentelor majore;
· Amenajarea sau reamenajarea fizică, tehnologică sau organizaţională a amplasamentului;
· Diminuarea şi controlul risculor;
· Verificarea realizării obiectivelor politicii de prevenire şi acţiune împotriva accidentelor majore;
· Instituirea măsurilor corective de securitate.
Analiza riscurilor identifică şi gestionarea sistemelor critice, identificarea, optimizarea şi securizarea acestora reprezentând o prioritate pentru gestionarii de sisteme şi procese.
Importanţă aparte trebuie acordată stabilirii modalităţilor prin care se asigură prevenirea şi contracararea surprinderii în situaţia producerii unor accidente sau incidente de securitate.
PLANUL DE PREVENIRE ŞI ACŢIUNE ÎMPOTRIVA ACCIDENTELOR MAJORE
Întocmirea planului necesită respectarea calitatii conceptuală şi structurală necesară obţinerii aprobărilor şi avizărilor necesare.
Instrumentele necesare sunt schiţa de proiect şi planul de proiect, acestea fiind şi etapele premergătoare concretizării documentului final care cuprinde:
1. Adoptarea unui program coerent şi continuu de pregătire, instruire, perfecţionare şi antrenament în funcţie de specificul entităţii, amplasamentului şi naturii activităţilor desfăşurate, precum şi în funcţie de specificul atribuţiilor stabilite.
2. Intensificarea cooperării şi schimbului de date şi informaţii între toate structurile şi substructurile operaţionale la evenimentul sau incidentul de securitate, precum şi cu structurile autorităţilor publice specializate în intervenţia la situaţii de urgenţă.
3. Îmbunătăţirea managementului de securitate prin întocmirea hărţilor de risc în colaborare cu autorităţile locale şi cu alte instituţii de resort.
4. Alocarea resurselor de natură fizică, umană, informaţională, financiară şi de timp care pot fi apelate şi disponibilizate pentru ca strategia de prevenire şi acţiune să devină operaţională.
CONCLUZII
Instituirea procedurilor de contracarare a riscurilor de accidente şi incidente pe un amplasament constituie punctul de pornire pentru iniţierea şi statuarea conceptelor de securitate, menite să permită entităţilor continuarea activităţii chiar şi în situaţii de criză. Entităţile trebuie să-şi evalueze şi să-şi identifice activităţile critice, să instaureze proceduri clare de securitate, astfel încât, în situaţii de criză, să poată gestiona eficient problemele create de factorii perturbatori şi să poată reveni la stadiul de funcţionare normală în cel mai scurt timp.
Planificarea, coordonarea, conducerea şi executarea acţiunilor preventive sau de răspuns împotriva accidentelor majore sau a altor evenimente sau incidente de securitate la o entitate, folosirea forţelor şi mijloacelor proprii, constituirea dispozitivelor de acţiune şi intervenţie, cooperarea cu alte instituţii şi organisme implicate, în funcţie de specificul situaţiei, şi asigurarea comunicaţiilor operaţionale, toate acestea se realizează integrat şi specializat, în scopul îndeplinirii la modul unitar şi coerent a atribuţiilor şi misiunilor specifice şi îndeplinirii obiectivului fundamental – prevenirea şi combaterea accidentelor majore şi a consecinţelor lor.
Studiu de caz
